Paradoxul tacerii

Tacerea mea nu e uitare,
Tacerea mea nu e tradare,
Tacerea mea este izvorul
Din care curge-ntruna dorul.

Dorul meu nu-i patimas,
Dorul meu nu este las,
Dorul meu e zbor sublim
Spre un cer mereu senin.

Cerul meu e paradis,
Cerul meu e loc de vis,
Cerul meu trimite-n zori
Mii de ingeri pazitori.

Ingerii coboara lin,
Ingerii-aduc dar divin,
Ingerii ne dau de stire
Ca-n tacere e iubire.

Cand ploua...

Cand ploua...
Se primeneste natura, se primeneste viata.
Cand ploua...
Se-nvioreaza natura, se-nvioreaza viata.
Cand ploua...
Se-nveseleste natura, se-nveseleste viata.

Cand ploua...
As vrea sa fii cu mine,
Sa ne privim in fata
Cu inimile-nviorate si sufletele curate
Asa cum pot fi ele, doar atunci
Cand ploua...

Si daca vom sta mana in mana,
Vom simti cum creste in noi
Ceva firav, dar totusi puternic,
Asa cum creste un fir de iarba
Cand ploua...

Albastru

Albastru e cerul senin.
Albastra e marea linistita.
Albastra e floare de nu-ma-uita.
Albastra e privirea ta.

Pentru tot ce e albastru -
Eu as vrea sa ramana vesnic asa!
Aceasta este culoarea
Pe care natura a dat-o in zilele bune
Minunilor ei.

Si as mai vrea -
Ca in fiecare dimineata,
Privirea ta albastra sa-ntalneasca:
Cerul senin, marea linistita,
Floarea de nu-ma-uita.

Si in fiecare dimineata -
De intalnirea voastra, albastra,
Sa ma bucur si sa ma minunez
Odata cu natura.

Albastru

Declaratie tarzie

Eu te-am iubit nespus de mult
Si cred ca te iubesc si-acum.
De ani intregi nu ne-am vazut,
Nu vreau sa ne-ntalnim nicicum.

Ramai acolo unde esti,
Eu te veghez din cuibul meu.
Vreau sa te bucuri, sa traiesti,
Sa n-ai nicicand pareri de rau.

Raman prizoniera eu
Acelui farmec nesfarsit,
Ce m-a urmarit mereu
Din clipa-n care te-am privit.

Cum ai putut?

Nu mai stiu cum ne-am cunoscut.
Am fost copii, a fost demult...
Dar intr-o zi , neasteptat,
Din senin am suspinat.

Inima-n piept mi-a tresarit
Si cu alti ochi eu te-am privit.
Imi apareai ca din genuni,
Un Fat-Frumos facand minuni.

Cu chipul tau in gandul meu
Am infruntat ce-a fost mai greu.
Cand mainile ni se-atingeau
Temeri si spaime dispareau.

Ca fermecati noi ne priveam
Si din priviri ne-ntelegeam.
N-aveam nevoie sa vorbim
Unde si cand sa ne-ntalnim.

Cand gura ta se apleca
Spre pleoapa-mi care se-nchidea,
O lume-ntreaga fremata
Si cerul tot se-nsenina.

Eram un suflet, un destin
Urcand usor spre inaltimi,
Fara rasuflet, fara grai
Urcam si jungeam in rai.

Nu stiu ce vorbe, ce pacat
Povestea noastr-a destramat.
A fost frumos si-adevarat!
De ce oare ai tradat?

Cum ai putut -
Sa dai uitarii-acest trecut,
De parca n-ar fi existat?!
Cat ne-am iubit, cum ai uitat?

Tu ai plecat pe drumul tau,
Eu am ramas la locul meu.
Pentru ce-a fost iti multumesc,
Nu te urasc, nu te iubesc.

Sa nu ma-ntrebi

Sa nu ma-ntrebi nicicand: de ce eu te iubesc,
De ce, din toata lumea pe tine te-am ales.
Daca -n aceasta lume am fost si bun si rau,
Demult eu m-am schimbat numai de dragul tau.

Cand sunt cu tine-alaturi, nimic nu este greu.
Cand ma gandesc la tine, devin un Prometeu
Nascut s-aprinda-n oameni flacara iubirii,
Topind indragostitii pe-altarul fericirii.

Cu sufletul - o lava curata si fierbinte,
Ei pot sa faca lumea mai buna, mai cuminte.
Pot sa astupe raul, invidia, minciuna,
Sa stearga de pe harta razboaiele si ura.

Asemenea cu ei - tind spre-ndumnezeire
Pe tine sa te apar, sa-ti fie-n viata bine.
Dar daca... oarecine ti-ar face vreun rau,
Sa nu ma-ntrebi atunci: de ce devin ateu.

PENTRU TINE

Atunci cand de patimi
Ti-e cugetul greu,
Vino aproape de sufletul meu!
Eu stiu sa te-ascult si ma voi ruga
Neincetat pentru linistea ta.

Atunci cand de griji
Iti e viata grea,
Vino aproape de inima mea!
Plangi linistit, suspina de vrei,
Lasa-ti povara pe umerii mei.

Atunci cand de ganduri
Iti simti capul greu,
Vino aproape de prietenul tau!
Vorbeste deschis, te voi asculta
Si voi fi mereu doar de partea ta.

Dar daca dragostea te va chema
Si fiinta ta se va-nfiora,
Deschide-ti aripile, zboara spre ea!
Eu te voi veghea, inger pazitor,
Ma vei gasi oricand, de iti va fi dor.