Interzis la iubire!

In mine plange-adesea iubirea netraita.
Eu plansul i-l inabus c-o mina multumita.
Voi nu-mi vedeti necazul, suvoaiele ce curg,
Si care ma sufoca de nu mai pot sa strig.

Vedeti ca nu vorbesc, dar nu stiti ca-n adanc
E-o mare de durere, talazuri de tumult,
Sunt mii de pescarusi ce tipa la un semn,
Si-apoi cad toti loviti de-al sufletului tarm.

Iar dincolo de tarm, sunt ziduri mari de piatra,
Prin care nu patrunde lumina niciodata.
Iubirea mea o tin captiva pe vecie,
Ca nimeni, niciodata, in lume sa n-o stie.

In acest trist tinut, sa razi e-o blasfemie,
Sa canti sau sa dansezi - curata nebunie!
Din el eu vreau sa ies, dar, pan-s-ajung in prag,
Vin sfetnicii tocmiti si-mi spun ca viata-i iad.

Si precum picatura aceea chinezeasca,
Un suflet bun si cald ajung sa otraveasca,
Iar tot ce e iubire, ei inghit pic cu pic,
Asa incat la urma sa nu fie numic...

Sau... poate va fi numai o lacrima fierbinte
Pe-obrazul celor care trecand printre morminte,
Se vor opri o clipa zarind o movilita,
Pe care nu-i un nume, e scrisa o dorinta.(Uitati-ma!)

Te-ntreb pe tine, Doamne, cu lacrimi efemere,
De ce mi-ai dat atata iubire si durere?
Eu am trait durerea plenar, nimic de zis,
Tu, dreptul la iubire, din start mi-ai interzis!

Eu, femeia...

Eu te iubesc de-aici, din mine,
Unde tu n-ai cum s-ajungi;
Nu sunt harti, nu sunt trasee,
N-au fost exploratori pe-aici.
In sufletul acesta mare,
Ma pierd si eu din cand in cand;
Nu pot sa-i ajung la hotare,
Sunt munti si vai, oceane, stanci...

De vrei sa fii acel Columb,
Ce va descoperi femeia
Cu tot ce are ea mai sfant,
Va trebui sa imi ceri cheia.
Dar vreau sa stii de la-nceput
Ca nu-ti va fi deloc usor,
Eu nu-ti dau cheia pe-un sarut,
Pe-un "te iubesc" si "te ador".

Ar fi banal din calea-afara,
Prea pamantean si prea firesc,
Cand eu astept de-o viata-ntreaga
Un cavaler dumnezeiesc.
Un om cu suflet si cu minte,
Care sa simta, sa-nteleaga
Femeia ce se-ascunde-n mine,
Si nu pe-aceea de fatada.

Eu nu recurg la artificii,
Sa stralucesc cand ies din casa,
Nu sunt deliciu al privirii,
Caci gandurile nu ma lasa.
E prea multa durere-n lume,
Care striveste, care-apasa,
Si e multa durere-n mine,
De care nimanui nu-i pasa.

Dac-ai veni spre al meu suflet
In chip de mandru cavaler,
Dac-as citi in al tau cuget
Ca vrei sa schimbi lumea, de fel;
Sa nu mai fie suferinta,
Tristeti, necazuri si amar,
Sa nu mai plang de umilinta
Ca-mi trece viata in zadar,

Tu poti atunci sa imi ceri cheia,
Iar eu ti-o dau fara regret;
Si vei afla cum e femeia
Cea fara griji, traind discret.
Poate sa spere, sa zambeasca,
Atunci cand pace e in toate,
Poate sa cante, sa iubeasca,
Si poate sa iti spuna-n soapte:

Simt freamat de-nceput de lume,
Simt freamat de-nceput de noi,
O voce tainica imi spune
Ca viata e frumoasa-n doi!

24.07.2011

Poate...Niciodata!

.Poate vei uita de Soare,
Poate vei uita de Luna;
Dar sa nu uiti niciodata..
Cand te-am luat de mana!

Poate vei uita de ziua,
Poate vei uita de noapte;
Dar sa nu uiti niciodata...
Cat ti-am fost de-aproape!

Poate vei uita de vara,
De toamna ce sta in prag;
Dar sa nu uiti niciodata...
Cat mi-ai fost de drag!

Poate vei uita de iarna,
De dorita primavara;
Dar sa nu uiti niciodata...
Ca mi-ai fost comoara!

Poate vei uita de vanturi,
Poate vei uita de ploi;
Dar sa nu uiti niciodata...
Cat ne-am iubit noi!

Poate vei uita zefirul,
Ce te mangaia pe pleoape;
Dar sa nu uiti niciodata...
Prima noastra noapte!

Pote vei uita de fluturi,
Poate vei uita de flori;
Dar sa nu uiti niciodata...
Primii nostri zori!

Poate vei uita padurea,
Pasarile ce-au cantat;
Dar sa nu uiti niciodata...
Ca eu...n-am uitat!

Poate vei uita de toate,
Poate vei uita de noi;
Poate ca...Orice se poate!
Doamne, poate...si eu voi?...

Niciodata!

16.07.2011

.

Vis implinit

Imi amintesc ziua in care
Ne-am intalnit din intamplare;
Ploua marunt, erai grabit,
Dar, printre stropi, eu te-am zarit.

Si ce surpriza am avut,
Nici pana azi nu pot sa uit!
Era ca si cum m-am trezit
Din somn adanc, de peste timp.

Noi doi ne cunosteam prea bine;
Am fost copii in alta lume -
O lume fara de pacat,
Din care viata ne-a luat.

Zile si nopti am ratacit,
Te-am cautat, nu te-am gasit.
Au trecut anii rand pe rand,
Si ai ramas la mine-n gand.

Stiam ca nu esti prea departe;
Te intalneam in miez de noapte,
Cand tu veneai la mine-n vis
Si m-ametea al tau suras.

Pluteam usor, zburam pe-aproape,
Eram o lebada pe ape...
Cand spre ea mana ai intins,
Din somn adanc eu m-am desprins.

Cu ochii mari, in intuneric
Te cautam zambind angelic;
Din umbre ti-am compus faptura
Si te-am rugat atat: da-mi mana!

Ca o naluca ai fugit
Cand soarele a rasarit!
Dar orice-ai face, cred in tine
Si astept noaptea care vine!

Pana atunci, sunt clipe rare,
Cand eu visez privind in soare;
Te vad, te-aud si nu te-ajung,
Ma chemi si nu pot sa-ti raspund.

Dar stiu ca in aceasta noapte,
Printre lacrimi, printre soapte,
In semn ca dragostea invinge -
Mainile noastre s-or atinge!

12.07.2011

.

Dor de doi, dor de noi

Mi-e dor in fiecare zi
De ce n-a fost, si-ar fi putut sa fie...
Mi-e dor de visul de copii
Trait de noi, candva, pe-un petic de hartie.

Intr-un an, o zi, o luna...
Nu conteaza cand si care!
Stiu ca era primavara,
Si pomii erau in floare!

M-ai luat timid de mana,
Eu te-am privit curioasa,
Pe un petic de hartie
Tu mi-ai desenat o casa.

N-am sa uit cata rabdare
Ai avut atunci cu mine,
Si cu cata-nflacarare
Mi-ai descris schita-minune.

Asta va fi casa noastra
Dupa ce vom fi majori!
Va avea si o gradina
Cu copaci, copii si flori!

Greu de descris in cuvinte
Bucuria de copil,
Ce se vrea adult, parinte,
Chiar in luna lui april.

Anii au trecut in graba
Cu bucurii si nevoi,
Insa viata rea si cruda
Ne-a despartit pe noi doi;

Pe tine, suflet curat,
Te-a trimis la Domnu-n cer,
Iar pe mine m-a lasat
Suflet singur si stingher.

Da! Eu am acum o casa
Pe un petic de hartie,
Dar...Un dor cumplit m-apasa,
Dorul de copilarie...

Mi-e dor in fiecare zi
De ce n-a fost, si-ar fi putut sa fie...
Mi-e dor de visul de copii
Trait de noi, candva, pe-un petic de hartie.