Cum ai putut?

Nu mai stiu cum ne-am cunoscut.
Am fost copii, a fost demult...
Dar intr-o zi , neasteptat,
Din senin am suspinat.

Inima-n piept mi-a tresarit
Si cu alti ochi eu te-am privit.
Imi apareai ca din genuni,
Un Fat-Frumos facand minuni.

Cu chipul tau in gandul meu
Am infruntat ce-a fost mai greu.
Cand mainile ni se-atingeau
Temeri si spaime dispareau.

Ca fermecati noi ne priveam
Si din priviri ne-ntelegeam.
N-aveam nevoie sa vorbim
Unde si cand sa ne-ntalnim.

Cand gura ta se apleca
Spre pleoapa-mi care se-nchidea,
O lume-ntreaga fremata
Si cerul tot se-nsenina.

Eram un suflet, un destin
Urcand usor spre inaltimi,
Fara rasuflet, fara grai
Urcam si jungeam in rai.

Nu stiu ce vorbe, ce pacat
Povestea noastr-a destramat.
A fost frumos si-adevarat!
De ce oare ai tradat?

Cum ai putut -
Sa dai uitarii-acest trecut,
De parca n-ar fi existat?!
Cat ne-am iubit, cum ai uitat?

Tu ai plecat pe drumul tau,
Eu am ramas la locul meu.
Pentru ce-a fost iti multumesc,
Nu te urasc, nu te iubesc.