Ducu Bertzi - singur, fara nimeni...

Unde oare?

...TE VOI IUBI IN TAINA...

Interzis la iubire!

In mine plange-adesea iubirea netraita.
Eu plansul i-l inabus c-o mina multumita.
Voi nu-mi vedeti necazul, suvoaiele ce curg,
Si care ma sufoca de nu mai pot sa strig.

Vedeti ca nu vorbesc, dar nu stiti ca-n adanc
E-o mare de durere, talazuri de tumult,
Sunt mii de pescarusi ce tipa la un semn,
Si-apoi cad toti loviti de-al sufletului tarm.

Iar dincolo de tarm, sunt ziduri mari de piatra,
Prin care nu patrunde lumina niciodata.
Iubirea mea o tin captiva pe vecie,
Ca nimeni, niciodata, in lume sa n-o stie.

In acest trist tinut, sa razi e-o blasfemie,
Sa canti sau sa dansezi - curata nebunie!
Din el eu vreau sa ies, dar, pan-s-ajung in prag,
Vin sfetnicii tocmiti si-mi spun ca viata-i iad.

Si precum picatura aceea chinezeasca,
Un suflet bun si cald ajung sa otraveasca,
Iar tot ce e iubire, ei inghit pic cu pic,
Asa incat la urma sa nu fie numic...

Sau... poate va fi numai o lacrima fierbinte
Pe-obrazul celor care trecand printre morminte,
Se vor opri o clipa zarind o movilita,
Pe care nu-i un nume, e scrisa o dorinta.(Uitati-ma!)

Te-ntreb pe tine, Doamne, cu lacrimi efemere,
De ce mi-ai dat atata iubire si durere?
Eu am trait durerea plenar, nimic de zis,
Tu, dreptul la iubire, din start mi-ai interzis!

Eu, femeia...

Eu te iubesc de-aici, din mine,
Unde tu n-ai cum s-ajungi;
Nu sunt harti, nu sunt trasee,
N-au fost exploratori pe-aici.
In sufletul acesta mare,
Ma pierd si eu din cand in cand;
Nu pot sa-i ajung la hotare,
Sunt munti si vai, oceane, stanci...

De vrei sa fii acel Columb,
Ce va descoperi femeia
Cu tot ce are ea mai sfant,
Va trebui sa imi ceri cheia.
Dar vreau sa stii de la-nceput
Ca nu-ti va fi deloc usor,
Eu nu-ti dau cheia pe-un sarut,
Pe-un "te iubesc" si "te ador".

Ar fi banal din calea-afara,
Prea pamantean si prea firesc,
Cand eu astept de-o viata-ntreaga
Un cavaler dumnezeiesc.
Un om cu suflet si cu minte,
Care sa simta, sa-nteleaga
Femeia ce se-ascunde-n mine,
Si nu pe-aceea de fatada.

Eu nu recurg la artificii,
Sa stralucesc cand ies din casa,
Nu sunt deliciu al privirii,
Caci gandurile nu ma lasa.
E prea multa durere-n lume,
Care striveste, care-apasa,
Si e multa durere-n mine,
De care nimanui nu-i pasa.

Dac-ai veni spre al meu suflet
In chip de mandru cavaler,
Dac-as citi in al tau cuget
Ca vrei sa schimbi lumea, de fel;
Sa nu mai fie suferinta,
Tristeti, necazuri si amar,
Sa nu mai plang de umilinta
Ca-mi trece viata in zadar,

Tu poti atunci sa imi ceri cheia,
Iar eu ti-o dau fara regret;
Si vei afla cum e femeia
Cea fara griji, traind discret.
Poate sa spere, sa zambeasca,
Atunci cand pace e in toate,
Poate sa cante, sa iubeasca,
Si poate sa iti spuna-n soapte:

Simt freamat de-nceput de lume,
Simt freamat de-nceput de noi,
O voce tainica imi spune
Ca viata e frumoasa-n doi!

24.07.2011

Poate...Niciodata!

.Poate vei uita de Soare,
Poate vei uita de Luna;
Dar sa nu uiti niciodata..
Cand te-am luat de mana!

Poate vei uita de ziua,
Poate vei uita de noapte;
Dar sa nu uiti niciodata...
Cat ti-am fost de-aproape!

Poate vei uita de vara,
De toamna ce sta in prag;
Dar sa nu uiti niciodata...
Cat mi-ai fost de drag!

Poate vei uita de iarna,
De dorita primavara;
Dar sa nu uiti niciodata...
Ca mi-ai fost comoara!

Poate vei uita de vanturi,
Poate vei uita de ploi;
Dar sa nu uiti niciodata...
Cat ne-am iubit noi!

Poate vei uita zefirul,
Ce te mangaia pe pleoape;
Dar sa nu uiti niciodata...
Prima noastra noapte!

Pote vei uita de fluturi,
Poate vei uita de flori;
Dar sa nu uiti niciodata...
Primii nostri zori!

Poate vei uita padurea,
Pasarile ce-au cantat;
Dar sa nu uiti niciodata...
Ca eu...n-am uitat!

Poate vei uita de toate,
Poate vei uita de noi;
Poate ca...Orice se poate!
Doamne, poate...si eu voi?...

Niciodata!

16.07.2011

.

Vis implinit

Imi amintesc ziua in care
Ne-am intalnit din intamplare;
Ploua marunt, erai grabit,
Dar, printre stropi, eu te-am zarit.

Si ce surpriza am avut,
Nici pana azi nu pot sa uit!
Era ca si cum m-am trezit
Din somn adanc, de peste timp.

Noi doi ne cunosteam prea bine;
Am fost copii in alta lume -
O lume fara de pacat,
Din care viata ne-a luat.

Zile si nopti am ratacit,
Te-am cautat, nu te-am gasit.
Au trecut anii rand pe rand,
Si ai ramas la mine-n gand.

Stiam ca nu esti prea departe;
Te intalneam in miez de noapte,
Cand tu veneai la mine-n vis
Si m-ametea al tau suras.

Pluteam usor, zburam pe-aproape,
Eram o lebada pe ape...
Cand spre ea mana ai intins,
Din somn adanc eu m-am desprins.

Cu ochii mari, in intuneric
Te cautam zambind angelic;
Din umbre ti-am compus faptura
Si te-am rugat atat: da-mi mana!

Ca o naluca ai fugit
Cand soarele a rasarit!
Dar orice-ai face, cred in tine
Si astept noaptea care vine!

Pana atunci, sunt clipe rare,
Cand eu visez privind in soare;
Te vad, te-aud si nu te-ajung,
Ma chemi si nu pot sa-ti raspund.

Dar stiu ca in aceasta noapte,
Printre lacrimi, printre soapte,
In semn ca dragostea invinge -
Mainile noastre s-or atinge!

12.07.2011

.

Dor de doi, dor de noi

Mi-e dor in fiecare zi
De ce n-a fost, si-ar fi putut sa fie...
Mi-e dor de visul de copii
Trait de noi, candva, pe-un petic de hartie.

Intr-un an, o zi, o luna...
Nu conteaza cand si care!
Stiu ca era primavara,
Si pomii erau in floare!

M-ai luat timid de mana,
Eu te-am privit curioasa,
Pe un petic de hartie
Tu mi-ai desenat o casa.

N-am sa uit cata rabdare
Ai avut atunci cu mine,
Si cu cata-nflacarare
Mi-ai descris schita-minune.

Asta va fi casa noastra
Dupa ce vom fi majori!
Va avea si o gradina
Cu copaci, copii si flori!

Greu de descris in cuvinte
Bucuria de copil,
Ce se vrea adult, parinte,
Chiar in luna lui april.

Anii au trecut in graba
Cu bucurii si nevoi,
Insa viata rea si cruda
Ne-a despartit pe noi doi;

Pe tine, suflet curat,
Te-a trimis la Domnu-n cer,
Iar pe mine m-a lasat
Suflet singur si stingher.

Da! Eu am acum o casa
Pe un petic de hartie,
Dar...Un dor cumplit m-apasa,
Dorul de copilarie...

Mi-e dor in fiecare zi
De ce n-a fost, si-ar fi putut sa fie...
Mi-e dor de visul de copii
Trait de noi, candva, pe-un petic de hartie.

Suflet nelinistit

Suflet nelinistit


Mi-e sufletul ca marea in zile cu furtuna,
Cand valuri se framanta, se-nalta si se sparg.
Daca ai fi cu mine, m-ai tine strans de mana,
As fi o panza-ntinsa pe cel mai drag catarg.

As sti ca impreuna vom merge mai departe,
Si niciodata barca nu se va scufunda.
Un gand, o vorba buna, un zambet de la tine,
Toate imi dau puterea de a continua.

Esti pentru mine hrana, esti aer si pamant
Esti locul si esti omul de care am nevoie.
Eu numai pentru tine traiesc, vibrez si cant.
De n-ai sa fii cu mine, vino macar in gand!

Mi-e sufletul, pe mare, o nava in deriva,
De valurile vietii neincetat lovit.
Cand Soarele rasare, ma lumineaz-o clipa
Si-apoi vin norii negri, o Doamne, ce-am gresit?

De ce mi-ai dat tristetea cea fara de sfarsit
Ce ma-mpresoara crunt de parc-ar fi o hidra?
Eu n-am nicio putere, tentaculul si-a-nfipt
Cu sete-n al meu trup, la fel ca intr-o tinta.

Ma-nvenineaza zilnic, din rasputeri rezist,
Si viata mea nu este asa cum am visat;
Exista un desert pe ani intregi intins,
O, Doamne, da-mi o oaza, ca prea sunt insetat!

M-am ratacit candva, nu stiu nici cand, nici unde,
A fost prea intuneric in mintea mea atunci.
N-am ascultat porunca, m-am pravalit din munte.
Acum iti cer iertare si-ti cer sa ma ajuti!

Pentru femeia-mama

Din generozitate sau chiar din ignoranta,
Din prea multa iubire sau poate din speranta
Femeia se jertfeste pe altarul de mama.
Nu stie ce-o asteapta sau...stie! I-o fi teama?
Dar cui ii pasa oare ce-o fi-n sufletul sau
In lumea-ceasta mare, afar' de Dumnezeu?

Barbatul o iubeste, sta langa ea, o-ntreaba,
Dar oricat ar dori nu poate sa-nteleaga
De ce ea se transforma si nu mai e frumoasa,
De ce se schimba totul acum la ei in casa.

Sunt unii carcotasi ce spun ca Dumnezeu
A vrut s-o pedepseasca smulgand din trupul sau
Copii, ca sa-i slaveasca pe El si pe barbati.
Ce demni sunteti de mila, voi, sarmani ignoranti!

Voi nu stiti ce fiinta complexa e femeia,
Ca-n trupul ei fragil, El a ascuns scanteia,
Divina licarire care aprinde viata,
Preschimba omenirea si ii reda dulceata.

Cand ea devine mama, cand naste si o doare
Atunci ne da lumina, ne da un loc sub soare.
Renunta si la sine, nimic nu-i mai presus
Ca pruncul care vine in lumea lui Iisus.

O doare zi si noapte iubirea de copii.
In sufletul sau mare, ei sunt pe locu-ntai.
Doar pentru ei traieste, viseaza si asteapta
Sa-si afle locu-n lume, urcand trepta cu treapta.
Pentru aceasta grija, copile, cat traiesti-
Inchina-i al tau suflet, arata-i c-o iubesti!

Lasati-ma!

Ca orice om din lume, am dreptul sa visez.
Vreau sa traiesc prin vis, nu vreau sa deranjez.
Pe voi, pe ceilalti oameni, nu spun ca va iubesc,
Ar fi din calea-afara de mult prea mic-burghez.

As vrea sa-mi fac o casa la margine de lume,
Nici om si nici jivina sa n-ajunga la mine.
Dar, ca sa nu fiu singur, nici pagan, nici ateu,
As vrea sa-l am alaturi numai pe Dumnezeu.

Vor disparea pe rand, topindu-se in ceata
Politica, reforma si criza de ne-ngheata,
Si tot ce-i omenie si om ajung sa-nvinga,
Astfel incat din lume sa faca doar o jungla.

Nu voi mai sti ce-i frica, invidia si ura,
Alaturea de mine va fi numai natura-
Cu iarba, flori si fluturi,cu pasari si cu pomi,
Cu soare si cu stele, cu ingeri pazitori.

Ma voi plimba in voie prin iarba-nrourata
Cand florile-si deschid corola parfumata.
In zilele de vara, cand fluturii iubesc,
Sub umbra racoroasa, eu stau si ii privesc.

Prin ramuri pasarele voioase ciripesc,
Inchid indata ochii si-mi pare ca zaresc
Un porumbel ce zboara jur-imprejurul meu,
Iar trupul imi devine neasteptat de greu.

Voi renunta la el caci nu-i decat un lut,
Ce mi-a dat doar necazuri in anii de-au trecut.
Raman cu porumbelul cel alb, cu zborul lin,
El este al meu suflet eliberat deplin.

Pluteste peste lume in noaptea instelata,
Gata oricand sa mearga la dreapta judecata.
Nu-l treziti in zori din marea-i aventura!
Nu deschideti usa, nu ma luati de mana!
Lasati-ma!

Aluzie la o iluzie

In clipa-n care te-am zarit
Lumea intreaga mi-a zambit.
Inima-n piept batea, batea,
Si nimeni, nu o ajuta.

Inima mea, divin motor,
Rotea Pamantul mai de zor.
Intr-un vartej eu am fost prins,
Ma ridicam spre cer invins.

Cand mainile ni s-au atins
Un frison tandru ne-a cuprins,
Ne-am speriat, am fost surprinsi,
Si ne-am privit cu ochii-nchisi.

Tot ce-am vazut a fost de vis;
Cred ca eram in Paradis
Si ne plimbam singuri in noapte
Pe carari, vorbind in soapte.

Nu erau furtuni, nici ploi,
Si-a coborat linistea-n noi.
Ne-am impacat cu toti si toate,
Raul a ramas departe.

De lumea-ntreaga am uitat.
Timpul uimit s-a suspendat,
Spatiul tot s-a risipit,
Eram doar noi in infinit.

Ne-am strans in brate fericiti
Si am ramas inlantuiti.
Subtil, intregul s-a-ntrupat,
Si-apoi, brusc, a explodat!

Florin BOGARDO - ASTEPT O CLIPA RARA

Directia 5 - Daca ai sti

nu te pot uita

Lacrimi pentru sufletul meu

De cate ori gandesc la tine...
Si recunosc, gandesc ades,
Simt caldura in privire
Si lacrimile se pornesc.

Cerul se intuneca,
Stelele se risipesc,
Disperarea ma inunda,
Mi-e imposibil sa vorbesc.

E frig afara si in mine,
Prin sentimente e inghet,
Vin avalanse de durere
Pe sufletu-mi fara de pret.

El in adancuri e o lava
De drag, de dor si de iubire,
Dac-ar putea sa iasa-afara,
O, Doamne, cat mi-ar fi de bine!

As sti atunci ce-i fericirea,
Eu Soare-as fi doar pentru tine,
Te-as lumina ziua si noaptea,
Te-as incalzi sa-ti fie bine.

In jurul tau eu m-as roti,
Si tot ce-i rau, ostil, vulgar,
Fara-ncetare, zi de zi
Eu l-as topi c-un zambet doar.

Dar... Din adancuri la privire
Drumul e lung, sunt serpentine,
Sunt vai adanci, sunt piscuri dure,
Iar el, prizonier ramane!

Nelinistit bate in porti
Si sunetu-napoi revine.
Tu nu-l auzi, nu-l vezi, nu poti,
N-ai cheia care se cuvine...

Un fir de lava-ncet se scurge
Pe zidul care-l inconjoara.
Ce bine-ar fi sa-l poti atinge,
Stergandu-mi lacrima amara!

Te urasc pentru ca ... Te iubesc

MAMA

La-nceput de primavara
Totul de avant e plin.
Noi gandim intai la mama
Si pios ii multumim.

Cu fruntea usor plecata
Si un ghiocel in palma,
Pe o muzica de harpa
Spunem:"Sarut-mana, mama"!

Si cand mana sarutata
Se apleaca a descantec,
Mama pentru noi se roaga
S-avem viata ca un cantec.
Sa fim sanatosi, senini,
Sa vedem paharul plin,
Sa nu stim necaz, durere,
Doar pace si mangaiere.
Cu iubire si speranta
Sa traim intreaga viata.

Daca a chemat-o Domnul
Si a pus-o intre stele,
Daca i-a dat vasnicie
Fara lacrimi si durere,
Ea senina, din inalturi
Doar la copii se gandeste.
Duhul ei in chip de inger
Se-nvesmanta in hlamida,
Catre noi din cer coboara
Si pe frunte ne saruta.

Noi simtim racoarea dulce
A parfumului sublim,
Cu lumina, flori si vise
Casa i-o impodobim.

Si-nainte de culcare
Cand spre bolta vom privi,
Dintre miile de stele,
Sigur, una va zambi!

ANGELA GHEORGHIU AT THE KENNEDY CENTER HONORS-2009.flv

florian pitis - ultima scrisoare 2010 By muxuletz

Ghiocelul meu

Au disparut norii.
S-a risipit ceata.
S-a topit zapada.
Buna dimineata!

Eu sunt ghiocelul
Mic si neinfricat,
De mult ti-am dus dorul,
Tu m-ai asteptat?

Zi de zi, cu drag
M-am gandit la tine,
Sa-mi aduci in prag
Marea mea iubire.

Bine ati venit,
Tu si primavara!
Alungati din suflet
Dorul si povara!

Cu tine Soarele-ncalzeste,
Dar fara el, imi este frig.
Cu tine ziua imi zambeste,
Dar fara el, nu vad nimic.

Cu tine pasari ciripesc,
Dar fara el, eu n-am cui spune "te iubesc".
Cu tine pomii infloresc,
Dar fara el, te rog sa-mi spui cum sa traiesc.

Nimic mai simplu; drag copil,
Primeste-n suflet orice floare!
El e sfios, frumos si nobil
Si sta ascuns intre petale.

De-l vei gasi, va fi al tau
Pana la iarna viitoare.
Acesta este rostul meu -
S-aduc iubirea cu o floare!

S-aduc in calea ta speranta
Ca totul e frumos si sfant,
Ca este o minune viata
Traita pe acest Pamant.

Vis vegetal

Triumful Iubirii de Magda Isanos

Nu vreau sa plangi!

Daca-ntr-o zi eu voi pleca,
Te rog din toata inima
Sa intelegi ca-n mod firesc
Eu nu vreau sa te parasesc.

De tot ce e fiinta ta
S-a prins pe veci iubirea mea.
Si-atunci cand eu nu voi mai fi,
In miez de noapte-n zori de zi
Va fi cu tine cineva,
Va fi mereu iubirea mea.

Nu vreau sa plangi-
Iubirea mea sa n-o alungi!
Ea te stie doar zambind,
Cantand, dansand,mereu vibrand
La tot ce e frumos, si-atunci...
Nu vreau sa plangi!

De va fi destinu-asa,
Nu te-ntrista si nu uita
Ca viata e doar un popas
In drumul care ne-a ramas.

Candva ne vom reintalni
Si vise noi vom fauri,
Vom fi din nou ce-am fost odat'
In ziua-n care am placat.

Drumul iubirii e etern!
Odata ce-am pasit pe el
Ne va purta spre inaltimi,
Uniti pe veci, doi heruvimi.

Galaxia iubirii

Nu neg dragostea,
Cum nu il neg pe Dumnezeu.
Nu spun ca n-ar exista,
Fiindca n-am aflat-o eu...

Nu L-am vazut pe Dumnezeu,
Dar L-am simtit mereu in preajma.
Nu te cunosc iubitul meu,
Dar fara tine mi-ar fi teama.

Teama de oameni si de viata,
De vant, de ploi si de ninsori,
De noaptea cea intunecoasa,
De ziua care-ncepe-n zori.

In fiecare dimineata
Te simt in razele de soare,
Ce ma alinta, ma rasfata
Si ma ating precum o boare.

E un sarut de despartire
Dupa o noapte ca-n povesti.
Am fost mireasa, ai fost mire,
Iar tu in zori ma parasesti.

Ma lasi sa-mi aflu rostu-n lume,
Desi stii ca nu-l gasesc.
Tu esti totul pentru mine,
Esti darul meu nepamantesc.

Eu voi veni pe raza Lunii
Sa ne-ntalnim in Univers,
Sa ne iubim precum nebunii,
Ce-si leaga viata de un vers.

Vreau sa iubesc cu bucurie,
Nici gand sa mai astept plangand,
Sa vina razele sa-mi deie
Sarutul tau purtat de vant.

Noi doi suntem legati pe viata,
Cum e atomul de nucleu.
IUBIREA-i GALAXIA noastra
Data in dar de Dumnezeu.

Acolo, totul e un cantec,
Si noi dansam inlantuiti,
Suntem un trup, suntem un suflet,
Suntem atat de fericiti!

Tristul mesager

In ziua cand m-ai parasit,
Tu mi-ai trimis in dar o floare.
La ce-i mai rau eu m-am gandit,
Stiind cum vezi a ei culoare.

M-am intrebat si-am intrebat:
-Cu floarea, Doamne, ce sa fac?
Sa o pastrez, sa o arunc?
Orice as face, tot ma doare!

Privesc minunea de petale
Si ganduri stranii ma incearca,
De ce nu-ti place-aceasta floare?
De ce nu-ti plac ca altadata?

Pentru ca vine de la tine,
De-i bucurie, de-i necaz,
O iau in palmele-amandoua
Si-o lipesc tandru de obraz.

E trista floarea ca si mine.
Nu o iubesti! Dar m-ai iubit?!
Ca ne jignesti pe amandoua,
Macar o clipa te-ai gandit?

Am chipul tau acum in minte
Si-as vrea sa iesi din viata mea,
Dar lacrima curgand fierbinte
E-un semn ca nu te pot uita.

Lacrimile adunate
Cad, cate una, cate doua,
Pe petalele-ntristate
Si devin boabe de roua.

Cand vei pasi descult prin iarba
In dimineti blande, senine,
Si vei simti roua sub talpa,
Ai calcat floarea si pe mine.

Sigur, te vei simti bine
Si drag de viata vei avea.
Nu-ti vei aminti de mine,
Si chiar de floare vei uita.

Iar daca atunci cand ploua
Vei fi trist si fara vlaga,
Aminteste-ti de-amandoua!
Eu te iert, floarea nu iarta!

E ziua ta

Daca vor fi nori pe cer
Si va ploua,
Daca vantul printre ramuri
Dusmanos va suiera,
Tot va fi o zi senina,
Pentru ca... E ziua ta!

Daca Soarele va straluci
Sporind arsita,
Daca aerul va dogori
Fierbinte ca torta,
Va fi o zi racoroasa,
Pentru ca... E ziua ta!

Daca dragostea din lume
Dintr-odat' ar disparea,
Si daca florile toate
Intr-o clipa s-ar usca,
Tot va fi o zi frumoasa,
Pentru ca...E ziua ta!

Un zid tandru de iubire
Te va-nconjura,
Si tot ce da farmec vietii
Astazi vei afla,
Va fi o zi ca-n povesti,
Pentru ca ... E ziua ta!

Doar trandafirii

De ziua ta,
Iti daruiesc doar trandafiri.
Si tot ce te-as ruga,
E sa-i intrebi ce vor.
Asa vei afla,
Ca doar trandafirii
Vor s-aduca in viata ta
Sanatate, prospetime,
Bucurii, sperante, ganduri bune.
Si-atunci cand s-or usca,
Tu nu te intrista,
Pentru ca doar trandafirii
Traiesc in mintea mea
Si te vor urmari
Cu darurile lor.

Mi-e dor

Mi-e dor in fiecare zi
De casa-n care am crescut,
De parinti, frati si surori
Si de satul de demult.

Doar de doua ori pe an
Noi plecam la drum cu drag,
Ne-adunam frati si surori
La casuta cu cerdac.

Mama nu mai e, s-a dus...
Nu stiu cum s-a indurat!
Stiu ca ne iubea nespus,
Si deodata...ne-a lasat!

Nu e mama, nu e tata,
Nici vecinii nu mai sunt,
Doar pomii fosnesc intruna
Si se-apleaca a alint.

La umbra lor racoroasa,
Noi, copiii de-altadat',
Stam cu totii azi la masa,
Cu sufletul impacat.

Ne amintim de parinti
Chiar aici, la masa lor,
Si-i vedem ca pe doi sfinti
Care se roaga de zor:

Sa fim sanatosi, voinici,
Sa ne iubim neincetat,
S-avem grija de copii
Si sa nu uitam de sat.

Sa ne ingrijim de casa,
De gradina, de pridvor,
Ca au lasat in tot locul
Un strop din sufletul lor.

Paradoxul tacerii

Tacerea mea nu e uitare,
Tacerea mea nu e tradare,
Tacerea mea este izvorul
Din care curge-ntruna dorul.

Dorul meu nu-i patimas,
Dorul meu nu este las,
Dorul meu e zbor sublim
Spre un cer mereu senin.

Cerul meu e paradis,
Cerul meu e loc de vis,
Cerul meu trimite-n zori
Mii de ingeri pazitori.

Ingerii coboara lin,
Ingerii-aduc dar divin,
Ingerii ne dau de stire
Ca-n tacere e iubire.

Cand ploua...

Cand ploua...
Se primeneste natura, se primeneste viata.
Cand ploua...
Se-nvioreaza natura, se-nvioreaza viata.
Cand ploua...
Se-nveseleste natura, se-nveseleste viata.

Cand ploua...
As vrea sa fii cu mine,
Sa ne privim in fata
Cu inimile-nviorate si sufletele curate
Asa cum pot fi ele, doar atunci
Cand ploua...

Si daca vom sta mana in mana,
Vom simti cum creste in noi
Ceva firav, dar totusi puternic,
Asa cum creste un fir de iarba
Cand ploua...

Albastru

Albastru e cerul senin.
Albastra e marea linistita.
Albastra e floare de nu-ma-uita.
Albastra e privirea ta.

Pentru tot ce e albastru -
Eu as vrea sa ramana vesnic asa!
Aceasta este culoarea
Pe care natura a dat-o in zilele bune
Minunilor ei.

Si as mai vrea -
Ca in fiecare dimineata,
Privirea ta albastra sa-ntalneasca:
Cerul senin, marea linistita,
Floarea de nu-ma-uita.

Si in fiecare dimineata -
De intalnirea voastra, albastra,
Sa ma bucur si sa ma minunez
Odata cu natura.

Albastru

Declaratie tarzie

Eu te-am iubit nespus de mult
Si cred ca te iubesc si-acum.
De ani intregi nu ne-am vazut,
Nu vreau sa ne-ntalnim nicicum.

Ramai acolo unde esti,
Eu te veghez din cuibul meu.
Vreau sa te bucuri, sa traiesti,
Sa n-ai nicicand pareri de rau.

Raman prizoniera eu
Acelui farmec nesfarsit,
Ce m-a urmarit mereu
Din clipa-n care te-am privit.

Cum ai putut?

Nu mai stiu cum ne-am cunoscut.
Am fost copii, a fost demult...
Dar intr-o zi , neasteptat,
Din senin am suspinat.

Inima-n piept mi-a tresarit
Si cu alti ochi eu te-am privit.
Imi apareai ca din genuni,
Un Fat-Frumos facand minuni.

Cu chipul tau in gandul meu
Am infruntat ce-a fost mai greu.
Cand mainile ni se-atingeau
Temeri si spaime dispareau.

Ca fermecati noi ne priveam
Si din priviri ne-ntelegeam.
N-aveam nevoie sa vorbim
Unde si cand sa ne-ntalnim.

Cand gura ta se apleca
Spre pleoapa-mi care se-nchidea,
O lume-ntreaga fremata
Si cerul tot se-nsenina.

Eram un suflet, un destin
Urcand usor spre inaltimi,
Fara rasuflet, fara grai
Urcam si jungeam in rai.

Nu stiu ce vorbe, ce pacat
Povestea noastr-a destramat.
A fost frumos si-adevarat!
De ce oare ai tradat?

Cum ai putut -
Sa dai uitarii-acest trecut,
De parca n-ar fi existat?!
Cat ne-am iubit, cum ai uitat?

Tu ai plecat pe drumul tau,
Eu am ramas la locul meu.
Pentru ce-a fost iti multumesc,
Nu te urasc, nu te iubesc.

Sa nu ma-ntrebi

Sa nu ma-ntrebi nicicand: de ce eu te iubesc,
De ce, din toata lumea pe tine te-am ales.
Daca -n aceasta lume am fost si bun si rau,
Demult eu m-am schimbat numai de dragul tau.

Cand sunt cu tine-alaturi, nimic nu este greu.
Cand ma gandesc la tine, devin un Prometeu
Nascut s-aprinda-n oameni flacara iubirii,
Topind indragostitii pe-altarul fericirii.

Cu sufletul - o lava curata si fierbinte,
Ei pot sa faca lumea mai buna, mai cuminte.
Pot sa astupe raul, invidia, minciuna,
Sa stearga de pe harta razboaiele si ura.

Asemenea cu ei - tind spre-ndumnezeire
Pe tine sa te apar, sa-ti fie-n viata bine.
Dar daca... oarecine ti-ar face vreun rau,
Sa nu ma-ntrebi atunci: de ce devin ateu.

PENTRU TINE

Atunci cand de patimi
Ti-e cugetul greu,
Vino aproape de sufletul meu!
Eu stiu sa te-ascult si ma voi ruga
Neincetat pentru linistea ta.

Atunci cand de griji
Iti e viata grea,
Vino aproape de inima mea!
Plangi linistit, suspina de vrei,
Lasa-ti povara pe umerii mei.

Atunci cand de ganduri
Iti simti capul greu,
Vino aproape de prietenul tau!
Vorbeste deschis, te voi asculta
Si voi fi mereu doar de partea ta.

Dar daca dragostea te va chema
Si fiinta ta se va-nfiora,
Deschide-ti aripile, zboara spre ea!
Eu te voi veghea, inger pazitor,
Ma vei gasi oricand, de iti va fi dor.