Tristul mesager

In ziua cand m-ai parasit,
Tu mi-ai trimis in dar o floare.
La ce-i mai rau eu m-am gandit,
Stiind cum vezi a ei culoare.

M-am intrebat si-am intrebat:
-Cu floarea, Doamne, ce sa fac?
Sa o pastrez, sa o arunc?
Orice as face, tot ma doare!

Privesc minunea de petale
Si ganduri stranii ma incearca,
De ce nu-ti place-aceasta floare?
De ce nu-ti plac ca altadata?

Pentru ca vine de la tine,
De-i bucurie, de-i necaz,
O iau in palmele-amandoua
Si-o lipesc tandru de obraz.

E trista floarea ca si mine.
Nu o iubesti! Dar m-ai iubit?!
Ca ne jignesti pe amandoua,
Macar o clipa te-ai gandit?

Am chipul tau acum in minte
Si-as vrea sa iesi din viata mea,
Dar lacrima curgand fierbinte
E-un semn ca nu te pot uita.

Lacrimile adunate
Cad, cate una, cate doua,
Pe petalele-ntristate
Si devin boabe de roua.

Cand vei pasi descult prin iarba
In dimineti blande, senine,
Si vei simti roua sub talpa,
Ai calcat floarea si pe mine.

Sigur, te vei simti bine
Si drag de viata vei avea.
Nu-ti vei aminti de mine,
Si chiar de floare vei uita.

Iar daca atunci cand ploua
Vei fi trist si fara vlaga,
Aminteste-ti de-amandoua!
Eu te iert, floarea nu iarta!