De cate ori gandesc la tine...
Si recunosc, gandesc ades,
Simt caldura in privire
Si lacrimile se pornesc.
Cerul se intuneca,
Stelele se risipesc,
Disperarea ma inunda,
Mi-e imposibil sa vorbesc.
E frig afara si in mine,
Prin sentimente e inghet,
Vin avalanse de durere
Pe sufletu-mi fara de pret.
El in adancuri e o lava
De drag, de dor si de iubire,
Dac-ar putea sa iasa-afara,
O, Doamne, cat mi-ar fi de bine!
As sti atunci ce-i fericirea,
Eu Soare-as fi doar pentru tine,
Te-as lumina ziua si noaptea,
Te-as incalzi sa-ti fie bine.
In jurul tau eu m-as roti,
Si tot ce-i rau, ostil, vulgar,
Fara-ncetare, zi de zi
Eu l-as topi c-un zambet doar.
Dar... Din adancuri la privire
Drumul e lung, sunt serpentine,
Sunt vai adanci, sunt piscuri dure,
Iar el, prizonier ramane!
Nelinistit bate in porti
Si sunetu-napoi revine.
Tu nu-l auzi, nu-l vezi, nu poti,
N-ai cheia care se cuvine...
Un fir de lava-ncet se scurge
Pe zidul care-l inconjoara.
Ce bine-ar fi sa-l poti atinge,
Stergandu-mi lacrima amara!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu