Lasati-ma!

Ca orice om din lume, am dreptul sa visez.
Vreau sa traiesc prin vis, nu vreau sa deranjez.
Pe voi, pe ceilalti oameni, nu spun ca va iubesc,
Ar fi din calea-afara de mult prea mic-burghez.

As vrea sa-mi fac o casa la margine de lume,
Nici om si nici jivina sa n-ajunga la mine.
Dar, ca sa nu fiu singur, nici pagan, nici ateu,
As vrea sa-l am alaturi numai pe Dumnezeu.

Vor disparea pe rand, topindu-se in ceata
Politica, reforma si criza de ne-ngheata,
Si tot ce-i omenie si om ajung sa-nvinga,
Astfel incat din lume sa faca doar o jungla.

Nu voi mai sti ce-i frica, invidia si ura,
Alaturea de mine va fi numai natura-
Cu iarba, flori si fluturi,cu pasari si cu pomi,
Cu soare si cu stele, cu ingeri pazitori.

Ma voi plimba in voie prin iarba-nrourata
Cand florile-si deschid corola parfumata.
In zilele de vara, cand fluturii iubesc,
Sub umbra racoroasa, eu stau si ii privesc.

Prin ramuri pasarele voioase ciripesc,
Inchid indata ochii si-mi pare ca zaresc
Un porumbel ce zboara jur-imprejurul meu,
Iar trupul imi devine neasteptat de greu.

Voi renunta la el caci nu-i decat un lut,
Ce mi-a dat doar necazuri in anii de-au trecut.
Raman cu porumbelul cel alb, cu zborul lin,
El este al meu suflet eliberat deplin.

Pluteste peste lume in noaptea instelata,
Gata oricand sa mearga la dreapta judecata.
Nu-l treziti in zori din marea-i aventura!
Nu deschideti usa, nu ma luati de mana!
Lasati-ma!